Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi acest lucru i s-a socotit dreptate.“ Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat, însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate. Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte: „Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina!“ –Romani 4:3-8